Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Cum evolueaza compania noastra de la epoca industriala, la epoca informationala

leave a comment »

Estomparea frontierelor in epoca informationala creeaza oportunitati si pentru transformarea industriei de training din Romånia. Iar viitorul inseamna colaborare accentuata, deschidere, sustenabilitate si reducerea risipei de resurse.

Prima generatie a companiilor de training din Romania a aparut in anii 1992 – 1994: cateva companii multinationale si-au adus furnizorii de training la noi in tara, a aparut primul program de EMBA, cateva programe ale UE si-au cautat parteneri locali pentru implementarea primelor proiecte de restructurare a economiei si de dezvoltare a societatii civile. Si asa au aparut pionierii industriei de training de la noi din tara. Dar de atunci nu s-au mai schimbat foarte mult lucrurile. Sigur, au aparut mai multi actori, din ce in ce mai bine pregatiti, pe masura ce mediul economic se dezvolta si se maturiza. Dar in principal, business-ul de training a ramas acelasi: furnizorii – asemeni unor mestesugari care impletesc cosuri de nuiele, detineau o expertiza specifica pe care incercau sa o vanda de cat mai multe ori, astfel incat “banda de productie” sa fie cat mai eficienta si cat mai profitabila. Romania a importat si in training filozofia epocii industriale grabindu-se sa o invete, sa o puna repede pe picioare, fara sa inteleaga atunci ca aceasta epoca este spre finalul ei. Anii 1998 – 2008 au fost si in training anii productiei de masa: aparea o nevoie noua, se construia o banda de productie care trebuia sa produca cat mai repede si in cantitati cat mai mari astfel incat sa satisfaca din ce in ce mai multi utilizatori finali care doreau sa consume acest serviciu. In toti acesti zece ani, nu ne-am oferit insa spatiul si timpul sa intelegem ce alte tendinte apareau in restul lumii.

In ani de dupa Revolutie, generatia mea abia astepta sa puna in practica si sa construiasca si la noi simbolurile epocii industriale: fabrici proprii cu limite bine definite si care sa dureze, cu infrastructuri stabile, productive si profitabile, si cu un numar cat mai mare de angajati loiali. Companiile de training (inclusiv a noastra) se intreceau si ele in a face publice cat de mari sunt in dimensiuni, in numarul de traineri, in numarul de zile de training, in capacitatea de a construi rapid o noua banda de productie (sa personalizeze un program) si ale carei productie sa o vanda nu doar la clientul initial, ci la cat mai mult clienti.

Dar in 2009 am realizat cat de interconectati suntem la restul lumii, ca tara in care credeam ca stim mai bine decat altii ce se intampla, este doar un cartier care s-a trezit peste noapte asezat foarte aproape de autostrada comunitatii internationale. O comunitate care intrase insa deja de mai bine de o decada, si in training, intr-o noua epoca, epoca informationala, si ale carei seminte contin ADN-ul care se gaseste in filozofia pe care se sustine Internet-ul: un grad mare de interconectare, intr-o lume in care dispar diferentele, frontierele si limitele dintre actori, procese si sisteme, cel putin asa cum le intelegeam noi pana nu demult.

Incercarile noastre de a intra in epoca informationala

1)     De la control si teritorialism la o comunitate trans-frontaliera si folosirea in comun a unei infrastructuri existente

Suntem etapa in care incercam impreuna cu clientii nostri sa facem tranzitia de la intaietatea acordata mijloacelor, la intaietatea valorilor a si rezultatelor. Devenim din ce in ce mai maturi si mai deschisi, invatand sa subordonam mijloacele scopului, si nu invers cum se intampla pana nu demult. Acest mod de a vedea lucrurile ofera un spatiu infinit de posibilitati prin care putem sa provocam alaturi de cei cu care lucram caile traditionale de lucru caracterizate de control, frontiere si teritorialism, foarte potrivite si specifice epocii industriale. Si am inceput sa desenam proiecte in care metodologiile si consultantii care lucreaza cu ele nu mai conteaza daca sunt “ai nostri” sau “ai lor” – ci fac parte dintr-o comunitate care nu mai tine cont de frontierele impuse de pozitia de angajator. Metodologiile si aplicatiile de lucru sunt acum impartasite si cu altii, date cu imprumut spre a fi folosite atata timp cat este nevoie, nu mai sunt in proprietatea exclusiva a unui grup restrans favorizat. Consultantii nu mai sunt inchisi intr-o pozitie rigida de angajat, ci fac acum parte din comunitati locale si globale care depasesc granitele angajatorului – ei “nu mai sunt angajatii nostri sau ai clientului”. Astfel, pasiunea si potentialul celor care vor sa contribuie sunt mai bine valorizate, iar infrastructura existenta este mai eficient folosita.

2)     De la control si dependenta, la spatiu de crestere si autonomie

Epoca industriala a training-ului, care isi traieste ultimii ani in aceasta perioada, spunea printre altele un lucru: “eu am expertiza si ori de cate ori tu ai probleme, eu vin si te depanez”. Si pentru a-si mentine suprematia si pozitia de putere, perpetuand relatia de dependenta, asta ne spuneau pana nu demult si cei care asigurau mentenanta programelor software cu care lucram in fiecare zi (pana la aparitia filozofiei cloud), asta ne spuneau si marele trusturi de presa si case de publishing (pana la aparitia ziarelor, blogurilor si cartilor online), asta ne spuneau si agentii imobiliari – pana la aparitia conceptelor de “hub” sau a birourilor virtuale. Si asta faceam si noi cu clientii nostri, ii educam, incet – incet, picatura cu picatura, sa fie dependenti de prezenta noastra: vor sa implementeze un nou proiect – trebuie sa-i sune pe experti care sa faca treaba, dar cand expertul pleca, procesul de schimbare abia activat isi pierdea sustinerea. De cele mai multe ori era un grad mic de sustenabilitate a interventiei – fie ea de training, proiect de schimbare culturala, pentru imbunatatirea unor procese organizationale de leadership, si asa mai departe.

Temele cresterii, autonomiei, a dezvoltarii responsabilitati individuale care fac obiectul proiectelor pe care le implementam, incep sa devina parte majora a contractului dintre noi si institutia cu care lucram. La fundatia oricarui proiect pe care o companie de training il construieste impreuna cu un client ar trebui sa fie intrebari de genul: “Cum ar trebui sa ma comport si ce atitudine ar trebui sa am pentru a asigura sustenabilitatea proiectului pe care il dezvolt pentru clientul meu, pentru a creste autonomia partenerului in relatia lui cu mine, pentru a imbunatati calitatea spatiului in care acesta creste?” Sunt intrebari care ne ajuta si pe noi, firme de training, sa fim mai responsabili fata de clientii nostri, fiindu-le partenerii potriviti in procesul lor de crestere.

3)     De la atentia data end-user-ilor, la valorizarea activistilor

Asa cum am mai spus despre compania noastra – am avut mult timp viziunea unui mestesugar care stia sa impleteasca cu maestrie cosuri de nuiele, laudandu-se cu calitatile sale artistice. Doritorii, cei care aveau ce face cu cosurile, le cumparau, iar noi o luam de la capat, cu noi impletituri. Nu am observat ca, de peste gard, prin targuri, in timp ce lucram, erau ochi pasionati si luminosi care voiau fie sa fure meserie, fie sa ne devina ucenici si sa-si impleteasca si sa-si vanda nuielile in propriile lor comunitati. Iar atunci cand am observat ca ar dori sa faca asta, am inchis repede usa pentru a nu ne cunoaste pretiosul secret! Insa intr-o dupa-amiaza racoroasa din vara 2010 cineva m-a acceptat sa-i fiu ucenic, si asa a inceput un nou proces si in organizatie: cei care priveau peste gard sau incercau sa fure meseria au inceput sa primeasca primele semne de atentie: un salut prietenos, o prezenta deschisa, o plimbare linistita prin racoarea gradinii din spate. Atelierul s-a luminat si a prins o noua viata, umplut dintr-o data de cei care voiau sa invete sa construiasa cosuri de nuiele.

Suntem in momentul in care facem loc in atelier pentru cei mai talentati dintre ucenicii care au acceptat sa urmeze regulile casei, cei care arata rabdare cat timp invata, cei care lucreaza cu pasiune in mijlocul propriilor lor comunitati. Evolutia si maturizarea unui sistem inseamna trecerea de la rolul de producator direct, la cel de responsabil pentru cresterea ucenicilor. Suntem abia la inceput, pentru ca eu sunt abia la inceput in propriul meu rol de ucenic. Stiu insa ca abia acum am facut primii pasi in a modela cu adevarat si matur ceea ce facem, in modelul de businss al companiei, valori constructive precum colaborarea, incurajarea preocuparii pentru dezvoltare si autonomie, spiritul de comunitate, sustenabilitatea si reducerea risipei de resurse, responsabilitatea pentru calitatea spatiului in care crestem.

Multe organizatii, in domenii variate, sunt deja in plina tranzitie catre epoca informationala – la noi in tara si in intreaga lume. Si unele companii de training si consultanta din Romania au luat deja startul. Vom avea o calatorie interesanta…!

Articol aparut in Revista Biz, iulie 2012: http://issuu.com/revistabiz/docs/biz_233-m

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Iulie 4, 2012 la 11:44 am

Publicat în Human Invest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: