Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Situatia – in leadership si coaching

leave a comment »

“Depinde de situatie” – sunt cuvintele pe care cei mai multi dintre noi le inteleg perfect, intelectual. Mai putini insa tin cont de ele in practica. Cei care sunt invitati sa acompanieze pe cei care vor sa-si creasca si mai mult performantele, trebuie sa stie de la bun inceput cine sunt, ce rol au si in ce fel pot aduce valoare.

Managerii sunt responsabili de rezultatele indivizilor, echipelor sau organizatiilor pe care le conduc. Nu conteaza daca cei pe care ii au in subordine doresc sau nu acest lucru – acestia din urma, fie le indeplinesc, fie pot fi concediati pentru neindeplinirea obiectivelor la care singuri s-au angajat. Unii manageri poate doresc sa valorizeze mai mult in acest scop creativitatea, dorinta de a contribui, potentialul si energia angajatilor; de aceea ii implica, ii consulta, le ofera spatii de autonomie, experimentare si responsabilitate – construind in jur un spatiu care pune procese de leadership in centrul mijloacelor de atingere a obiectivelor.

De cealalta parte, pentru a-si atinge propriile obiective, subordonatii cer frecvent sprijinul superiorilor lor ierarhici – solicitandu-le intalniri de coaching care sa-i ajute in rezolvarea unor probleme, in eficientizarea unor procese de lucru, in accelerarea unor procese de dobandire a unor noi competente, in reclarificarea motivatiilor, mizelor, a obiectivelor si a scopului, si asa mai departe. Toate astea, pentru ca isi doresc sa devina mai performanti, mai autonomi si mai responsabili.

Vreau sa spun ca orice manager are la-ndemana o varietate foarte larga de optiuni (mijloace si atitudini) prin care sa sprjine un subordonat sa-si atinga obiectivele individuale. Si majoritatea dintre noi le si cunoastem. Ceea ce cunoastem mai putin insa ca manageri, sunt situatiile in care aceste mijloace functioneaza, si faptul ca de multe ori, folosind nepotrivit aceste mijloace – putem face mai mult rau, avand chiar intentii bune.

Un campion la coaching

In clasa a 7-a din scoala generala (pe la mijlocul anilor ’80) am fost campion national la tenis de masa, intr-o competitie a Caselor de Pionieri de la acea vreme. Am fost antrenat de profesorul meu de sport si am exersat mai mult singur, in sutele de ore pe care le-am petrecut la masa de tenis cu colegii de scoala si cu prietenii din cartier. Joc inca bine, dar mi-am pierdut precizia, eficienta si eleganta in tehnica pe care le aveam atunci. La finalul anului trecut mi-am pus intrebarea: “oare n-as putea sa ma bucur mai mult de joc daca as apela la un antrenor profesionist de tenis de masa, acum, dupa atat de multi ani?”. Am cautat, am cerut referinte, am observat mai multi antrenori – si de la inceptul acestui an, mi-am ales unul. Are o varsta apropiata de 60 de ani si prin mana lui au trecut multi jucatori care joaca in liga nationala si in competitii intenationale. Este uimitor cat de bine isi stie profesia de antrenor. Cum am construit contractul meu cu el?

  1. Prima data m-a intrebat cu ce scop vreau sa lucrez cu el, cat de mult vreau sa ma implic si daca am mai fost instruit de un antrenor profesionist.
  2. Mi-a spus apoi care sunt conditiile si asteptarile pe care le are de la mine la antrenamente, si cum vom lucra impreuna: le accept sau imi gasesc un alt antrenor;
  3. Mi-a mai spus ca vom incepe cu ABC-ul (dupa ce am recunoscut ca am invatat mai mult singur) si ca va trebui sa-mi formez alte automatisme, dezvatandu-ma de vechile miscari, lucru care va lua cam un an, venind in medie cam de 2 ori pe saptamana la sala.

Odata incepute orele de antrenament, a inceput sa-mi corecteze miscare-cu-miscare, unghiul paletei, pozitia mea fata de masa, pozitia umarului, a cotului, pozitia picioarelor, coordonarea intre respiratie – miscarea corpului – lovitura mingii. Si asta pe parcursul a mii de schimburi de mingi si multa transpiratie. Ma observa cum joc cu un coleg de-al lui, imi ofera o recomandare specifica, si o luam de la capat cu aceleasi lovituri. Scopul este sa cresc productivitatea mea in joc, sa castig mai multe mingi cu mai putin efort, sa am mai multa precizie, mai multe optiuni de exprimare in timpul jocului si sa iau decizii foarte rapid privind lovitura fiecarei mingi.

Ceea ce el nu stie, dar face foarte bine – este ca pune in practica cu o claritate si usurinta uluitoare intreaga metoda Situational Leadership® II. Ma antreneaza prin instruire, coaching, schimbare de cadru de referinta sau, cand este cazul, lasandu-mi libertatea de alege singur miscarile si tehnica pe care vreau sa le folosesc. Le face pe toate, in momente diferite, in functie de situatie si de ceea ce ma ajuta sa progresez, sa-mi consolidez increderea in mine si motivatia.

Situational Leadership® II (SLII) – un mod de acompaniere a  indivizilor care doresc sa-si creasca responsabilitatea, autonomia si performanta.

Este Situational Leadership® II un proces de acompaniere pentru dezvoltarea perfomantei, autonomiei si a responsabilitatii individuale? Daca ma uit doar la progresele pe care eu le fac in joc de la inceputul acestui an – cu siguranta “da”. Este coaching-ul prezent continuu in acest proces de dezvoltare – este, in momentele potrivite, de la un capat la altul, indiferent de inaltimea performantelor la care ajunge cineva: sportiv, manager sau persoana fara pozitie manageriala.

SLII si-a castigat o asemenea reputatie internationala pentru ca ofera celor doua parti contractante de care vorbeam la inceput, un limbaj si repere comune pentru ca progresele urmarite si procesul de crestere a performantei sa fie cat mai eficient: cand este potrivit si trebuie contractat un stil directiv si cum se practica acesta, cand este potrivit si trebuie contractat o acompaniere prin coaching si cum se practica acest stil, cand ajuta un stil facilitativ sau unul delegativ – si cum se practica acestea.

Contractul – creator si garant al colaborarii productive

Contractul dintre cele doua parti si dorinta subordonatului (a sportivului sau a clientului unui coach) de a se dezvolta, de a-si atinge si depasi obiectivele de performanta catre care tinde, sunt insa preconditii indispensabile. Conditiile din contract si angajamentul celui acompaniat ajuta managerul (antrenorul sau coach-ul) sa stie cand sa treaca de la un stil la altul – sau chiar sa propuna incetarea contractului.

Dupa mai bine de 25 de ani de cand am fost campion de tenis de masa, ma reintorc la pasii de baza, la ABC. Acum insa nu singur, ci acompaniat de un antrenor (coach) care ma ajuta sa-mi modific si “rebobinez” firele conexiunilor din spatele fiecarei miscari si ale fiecarei actiuni, lucru care ma face sa duc si in alte roluri ale mele ceea ce invat in tenis. Acelasi rol il are si un manager cu un subordonat de-al sau un coach cu un client de-al sau – iar claritatea contractului si abilitatea de a folosi un stil potrivit in functie de situatie sunt esentiale pentru credibilitatea si valoarea unui bun companion.

Articol aparut in numarul din martie al http://coachingnetwork.ro/.

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Martie 26, 2012 la 1:52 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: