Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Interviu Money.ro odata cu lansarea cartii „Conducerea la un nivel superior” scrisa de Ken Blanchard

leave a comment »

1. De ce ar trebui sa citim cartea si, punctual, prin ce se diferentiaza ea de celelate carti din aceasta nisa?

Vremurile pe care le traim acum au valoarea lor – ne dau posibilitatea sa facem o schimbare de paradigma. Orice proces de inovare si innoire – fie la nivel individual, fie la nivel de organizatie sau societate, pleaca mereu de la “pasii de baza”: un sportiv-campion de exemplu, daca doreste sa-si depaseasca propriile recorduri investeste enorm in a-si analiza detaliat procesele care l-au facut sa devina cine este. Alege apoi unul dintre ele (care poate fi perceput nesemnificativ de amatori – cum ar fi perioada de antrenament dintre doua competitii majore ) si face o schimbare permanenta in acesta zona. Intreaga filozofie a lui Ken Blanchard ne tine cu picioarele pe pamant, in realitatea practica, si ii invita pe cei care vor sa-si dezvolte maestria sa faca tot mai bine “pasii de baza”. Iar cartea “Conducerea la un nivel superior” reflecta cum nu se poate mai bine aceasta invitatie.

2. Cum si in ce zone ale business-ului aduce plus/valoare aplicarea principiilor enuntate si argumentate in carte?

Fie ca esti preocupat de “self leadership”, de “one-on-one” sau “team leadership”, capitolele acestei carti si autorii lor (aceiasi si ai programelor de curs corespunzatoare), ofera cititorului o prezentare simpla si concisa a metodelor practice si a proceselor pe care fiecare le poate utiliza in mediul in care lucreaza si traieste. Fiecare capitol prezinta de fapt mijloace practice prin care ar putea fi optimizate procesele organizationale cu scopul cresterii responsabilitatii si contributiei individuale, a valorizarii intr-o masura cat mai mare a potentialului pe care il au membrii unei organizatii, fie ca acestia sunt CEO sau angajati fara pozitie manageriala. Desigur, cartea ofera o familiarizare cu mecanismele respective – munca adevarata se face in viata de zi-cu-zi, cu fiecare sedinta sau conversatie formala si informala din companie. Filozofia lui Ken Blanchard pune astfel la fundatia succesului unui business, valori care sa-i asigure sustenabilitate si o misiune cu relevanta pentru comunitate, invitandu-i pe cititori sa ia un prim contact cu mijloacele prin care ar putea obtine aceste lucruri.

3. In vreme de criza, cand angajatorii fac regulile jocului, ce solutii propune autorul pentru „a concilia” incongruenta dintre tinta leaderului – focusul pe generarea de profit cu orice pret, si tintele angajatilor care ofera eficienta si cer in schimb ca munca sa le fie remunerata (si, implicit, sa fie respectati). In putine cuvinte, cum faci profit fara sa iti transformi angajatii in sclavi ai capitalismului?

Cred ca sistemul democratic al societatii capitaliste, in comparatie cu alte regimuri sociale – cele socialiste si comuniste care au disparut sau care mai sunt inca prezente, sau cele totalitare din Africa – este cea mai buna forma de organizare pe care omenirea a construit-o pana acum. Iar sistemul democratic, in care traim si noi in Romania, ofera oricarui cetatean libertatea de a alege sa se angajeze intr-o relatie egala si de parteneriat cu oricare din actorii sai: corporatii, institutii ale statului, sot/sotie, etc. Celelalte doua optiuni ar fi sa se victimizeze si sa imbrace in haine de “sclav al capitalismului” – asa cum i-ati numit, lucru care l-ar face ulterior sa devina, chiar propriul sau opresor. Adica, poate deveni sclav oricine doreste sa fie. Invitatia noastra, a lui Ken Blanchard, si care transpira din fiecare pagina a cartii, este pentru constructia unei relatii de parteneriat, bazat pe respect, onestitate, transparenta, contributie valoroasa si scop comun. Aceasta filozofie este o optiune pentru acei angajati, indiferent de pozitie – specialisti, team-lideri, CEO – care au aceste valori la fundatia propriului lor caracter.

4. Concret, cum (prin ce solutii/practici) poti motiva angajatii si, in acelasi timp, creste profitul companiei pe care o conduci?

Este o intrebare la care nu merita sa raspund doar in cateva randuri si cred ca nu ar fi loc nici doar intr-o singura carte sau o singura conferinta. Vreau doar sa spun ca nu este responsabilitatea unei autoritati, a managementului, sa-si motiveze subordonatii. Asa cum parintii nu trebuie sa-si motiveze copiii. Managerii, autoritatile, parintii – daca aleg sa conduca – au responsabilitatea de a crea si cultiva un spatiu propice in care cei din jur care vor sa creasca sa-si ia resursele de care au nevoie. Din contra, eu consider ca multe companii au dat prea multe resurse angajatilor in perioada 2000 – 2008, iar asta a incurajat risipa, dezvoltarea unui caracter mai slab, usor de sedus si expus tentatiilor – iar cand au venit vremuri mai dificile, multi dintre noi si-au dat seama ca nu au mijloace si nu mai stiu sa creasca atunci cand resursele (timp, spatiu, bani, etc) nu mai sunt din abundenta si atat de usor de usor de accesat ca si pana acum. In concluzie, noi credem ca cea mai buna forma de a atrage, creste si valoriza oameni care contribuie cu adevarat la misiunea unei organizatii este de a-i sprijini in a deveni mai mult decat si-au imaginat ei ca ar putea-o face. Profitul companiei este recompensa pe care acestia o ofera companiei pentru reusita lor.

5. Spre ce va „migra” sclavia capitalista din companii, la nivel mondial (angajati ultra/eficienti, prost remunerati, dezumanizati si fara alternative viabile in ceea ce priveste schimbarea locului de munca) in urmatorii ani? In ce paradigma ne pregatim sa intram (la nivel mondial) in ceea ce priveste HR-ul?

Spun inca o data ca nu agreez descrierea absolutista de “sclavie corporatista” asociata sistemului democratic al societatii capitaliste in care traim. Intr-o societate atat de deschisa, globala si interdependenta cum este cea de azi, cred ca fiecare isi poate alege propria paradigma, propriul spatiu, propriul ritm, propriul viitor. Poate alege sa fie fericit sau nefericit – nu sunt statul, angajatorul sau societatea responsabili pentru asta. Fiecare dintre noi, indiferent de pozitia sociala sau averea pe care o avem, isi poate defini cine doreste sa devina, dupa ce accepta cine este in prezent.

6. Cum pot angajatii care au trecut prin experienta „sclaviei capitaliste” (operationalizare mai sus) sa faca de aici mai departe alegeri mai intelepte si mai „sanatoase” pentru traseul lor profesional? Cu alte cuvinte, cum aleg un angajator care sa nu/mi exploateze expertiza pe bani putini (profitand, invocand si legitimandu/se prin criza financiara)? La ce ar trebui sa se uite angajatii?

Repet – in societatea din care facem parte, inclusiv in organizatiile romanesti, ajung sa simta sentimentul de “sclavie coporatista” toti cei care nu vor sa ia in calcul si alte optiuni de parteneriat cu autoritatea in a carei sfera de influenta doresc sa stea – angajatorul, in acest exemplu. Cred ca toti aceia dintre noi care avem valori si principii sustenabile, scopuri personale relevante si cu semnificatie – vom gasi angajatori similari, cu aceeasi filozofie, iar aceia dintre noi carora le place sa se victimizeze, isi vor gasi cu siguranta un angajator care sa le ofere din plin acest sentiment. Daca iti percepi angajatorul ca un opresor, sigur ai ales sa fii sclavul lui. Daca il percepi ca un partener – esti un om liber, ii esti egal.

7. De ce e oportun pentru lideri sa sustina angajatii talentati si cu potential de lideri? Cum sunt perceputi in Romania astfel de angajati si cum ar fi oportun sa fie „gestionati” de un HR?

E o alegere – ca e oportun sau nu, decide fiecare manager, fiecare CEO, fiecare antreprenor – in functie de ceea ce urmareste. Nu e nimeni care sa zica cum trebuie facute lucrurile sau ca un leadership de calitate e obligatoriu pentru a ajunge la profit. Se pot face profituri uriase, mimand si disimuland preocuparea pentru leadership, si poate de cele mai multe ori, nici macar de acest lucru nu este nevoie. Fiecare isi are propria agenda, propriul mod de a-si trai viata, propriul mod de a ajunge la profit sau la succesul pe care il cauta.

Diversitatea care ne inconjoara, in spatiul bucurestean, romanesc, european sau global, ofera fiecaruia oportunitatea de a-si trai viata asa cum doreste – cartea “Conducerea la un nivel superior” este o invitatie a lui Ken Blanchard si a noastra la un stil de viata care va fi imbratisat doar de cei care si-l doresc.

Interviu aparut intr-o forma mai concisa, in 17 ianuarie, 2012, in money.ro: http://www.money.ro/angajatii-sunt-partenerii-sefilor–nu-sclavii-lor_1214179.html

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Ianuarie 17, 2012 la 11:33 am

Publicat în Human Invest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: