Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Archive for Iunie 2011

Esti un partener valoros?

leave a comment »

Vrei sa fii un individ responsabil? Invata sa fii un partener valoros – usor de spus, dar greu de invatat. Cei care nu reusesc devin din ce in ce mai singuri. Pentru ca performantele superioare in calitate de partener – CEO (pentru echipa executiva pe care o conduci), sportiv (in relatie cu antrenorul tau), sotie (in relatie sotul tau), subordonat (pentru cel care te supervizeaza), presedinte de tara (in relatie cu cetatenii intregii tari), student (pentru profesorul din sala) – se bazeaza in primul rand pe nivelul responsabilitatii pentru propria dezvoltare.

Un partener valoros este cel care lucreaza permanent cu sine si-si dezvolta continuu abilitatea si disponibilitatea de a colabora cu oameni ale caror abilitati, cunostinte si stil sunt diferite si care i le completeaza pe ale sale. Cel mai bun partener este cel care iti completeaza calitatile, este angajat la aceeasi misiune si impartaseste aceleasi valori – indiferent care ar fi acestea. De exemplu, parteneriatele care urmaresc atingerea unor rezultate pe termen scurt (2 – 3 ani), dureaza pe masura – putin. Nimic rau in asta daca sunt lucruri care se stiu de la bun inceput. Daca intr-o afacere urmaresc rezultate pe termen scurt – va trebui sa-mi caut parteneri carora sa le spun acest lucru, care sa imbratiseze aceeasi perspectiva si care sa contribuie cu calitatile lor, diferite de ale mele, la un astfel de proiect. Daca stiu ca afacerea in care sunt sau initiativa pe care doresc sa o pornesc, imi aduce rezultate intr-un timp mai lung, ajunge la maturitate dupa 10 – 15 ani (de exemplu), timp in care vreau sa influentez cultura organizatiei cu valorile mele – va trebui sa caut parteneri care isi doresc acelasi lucru. Dar inainte de toate trebuie sa ma intreb daca chiar am nevoie de un co-actionar care sa ma ajute sau este mai potrivit un angajat! Fie ca doi prieteni se hotarasc sa construiasca impreuna o companie sau ca decid sa se casatoreasca, fie ca un manager si un subordonat agreaza ca vor lucra impreuna pentru a atinge niste obiective de business, responsabilitatea fiecaruia este de 100% la succesul aliantei. Cand una dintre parti nu-si asuma intreaga responsabilitate – alianta in ansamblul ei, functioneaza sub 50% din potential.

Dar cum putem fi parteneri mai buni? Prin disponibilitatea si abilitatea de a ne cunoaste pe noi insine, de a-i cunoaste pe cei din jur, de a dezvolta si colabora cu persoane cu calitati si stiluri diferite. “Cand studentii sunt pregatiti sa invete apare si maestrul potrivit sa-i indrume”, proverb budist. Avem de fiecare data in jurul nostru partenerii pe care ii meritam: pe masura ce ne dezvoltam, vom atrage parteneri pe masura capacitatilor noastre de a valoriza parteneriatul. Angajatii responsabili de cresterea continua a perfomantei individuale (de la “entry level” la CEO) – isi vor atrage supervizori care sa-i creasca pe masura capacitatii si potentialului lor (in organizatia in care sunt sau in alta); studentii responsabili si dedicati in a deprinde competentele pe care le studiaza vor atrage indrumatori si programe care sa le ofere acest lucru; managerii si organizatiile responsabile pentru propriul proces de dezvoltare – vor atrage subordonati si angajati care sunt preocupati de imbunatatirea continua.

Un adevarat partener ar trebui sa nu-si uite si sa nu-si neglijeze propria familia si prietenii apropiati – ei sunt cei care il ajuta in momentele cele mai dificile! Si sa nu uite ca sunt primii carora le pot cere ajutorul. Antreprenorii, de exemplu, sunt tentati sa actioneze singuri, sa-si asume riscuri mari si – din dorinta de a-i proteja pe cei dragi – se insingureaza si mai mult, pe masura ce dificultatile cresc. Este si motivul pentru care de multe ori “deraiaza” de la aspiratiile si valorile cu care si-au inceput afacerea. Familia si prietenii apropiati sunt unii din cei care ii pot ajuta sa-si mentina “compasul” pe directia pe care au pornit, sa le reaminteasca ce era important atunci cand au inceput sa-si urmareasca visul. Dar pentru asta antreprenorii trebuie sa invete si sa nu uite cum sa ceara ajutorul.

Efectele unui parteneriat de calitate asupra organizatiei sunt similare cu cele ale unui mariaj asupra calitatii vietei intr-o familie! Un parteneriat de calitate inseamna ca actionarii au agreat un mod de lucru intre ei si cu CEO-ul organizatiei lor, mod de lucru pe care il respecta sau ca CEO-ul are agreat un mod de lucru, cu echipa sa executiva – si pe care il respecta. Intr-o famile, atunci cand este agreat cine din cuplu raspunde, de exemplu – de cresterea unei atitudini de responsabilitate personala la copii sau de finantele familiei – si sunt lucruri care se respecta, sunt mai mari sansele ca aceste lucruri sa se intample. In business – un parteneriat de calitate ofera CEO-ului sau echipei executive spatiul necesar sa-si puna in practica strategia, sa invete din greseli, sa creasca indivizi care sa poate prelua pozitii de conducere atunci cand va fi nevoie.

Cum ai putea fi un partener mai bun, oricare ar fi rolul pe care il joci in aliantele tale? Care sunt lucrurile pe care le faci bine in actualele parteneriate? Ce ai putea face diferit? Ce incearca partenerul tau (manager, subordonat, antrenor, sot/sotie, furnizor, client, etc) sa-ti transmita prin reactiile pe care nu le intelegi? Sunt intrebari care ne ajuta sa crestem si sa avem o contributie tot mai buna. Vrei sa fii un partener mai bun – construieste-ti ocazii si ofera-ti spatiul potrivit pentru a te cunoaste mai bine, fii responsabil pentru propria dezvoltare, invata continuu sa colaborezi cu oameni diferiti si cu calitati diferite!

In forma unui scurt interviu il puteti gasi si pe Bloombiz: http://www.bloombiz.ro/cariere/partenerul-de-afaceri-cand-alegerea-este-egala-cu-profitul_1492006

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Iunie 27, 2011 at 7:17 am

Publicat în Human Invest

Tagged with

Interviu in wall-street.ro: cum te ajuta in cariera sa fii membru intr-o asociatie studenteasca (AIESEC in cazul meu)

leave a comment »

Fara nici o indoiala – daca nu as fi fost in AIESEC nu as fi fondat compania de training Human Invest, unde primii mei colegi au fost tot fosti aiesec-eri. Mai mult decat atat, intreaga cultura a companiei, misiunea si modelul de business cu care lucram, au la baza multe din lucrurile pe care le-am invatat in cei cinci ani ai mei in AIESEC, intre 1991 – 1996. In AIESEC am invatat sa ma asigur ca prin ceea ce facem in business oferim lucruri relevante pentru societate. Perioada petrecuta in in organizatie – a fost similara cu un stagiu de practica de 5 ani in orice mare organizatie internationala: ai de facut planuri anuale, sa atingi obiective financiare ambitioase, sa conduci echipe si proiecte ale mai multor comitete locale, sa gasesti solutii sub presiune la probleme care par fara iesire, sa pregatesti si facilitezi conferinte de management la care participau cateva sute de persoane, sa lucrezi – cautand mereu sa maximizezi impactul pozitiv al proiectelor pentru societate.

Voluntariatul, mai ales in perioada adolescentei si studentiei, este o excelenta ocazie sa te cunosti mai bine, sa-ti dezvolti abilitati interpersonale si tehnice, sa cunosti lumea si foarte multi oameni interesanti din tari diferite, sa afli ce profesie ti se potriveste, sa-ti dezvolti o atitudine de responsabilitate – fata de tine, in primul rand. Desigur, asta cerea 12 – 16 ore de munca de obicei, si de mai multe ori de cat si-ar putea inchipui multi, 24 de ore de munca/zi! Dar varsta studentiei e una plina de energie si odata terminata facultatea (aveam 23 de ani atunci) simteam deja ca am ceva vechime in munca si ma jucasem destul de serios “de-a managementul”!

Poate cel mai important lucru pe care l-am invatat in AIESEC a fost rolul proceselor de educatie intr-o organizatie si in societate. Iar educatia este un lucru care nu trebuie asteptat de la cei care conduc, ci trebuie sa apara intre membrii comunitatii, care se implica pe rand si isi creaza reciproc spatiul necesar ca fiecare sa invete in propriul ritm si propriul stil. Tot aici am invatat ca dezvoltarea continua este responsabilitatea fiecaruia dintre noi – nu a angajatorului, nu a statului. Cate lucruri se pot castiga, in business sau in administratia de stat, daca – de exemplu, proiectele s-ar termina cu intalniri in care membri echipei de proiect (nu obligati de sefi sau de o procedura a sistemului) isi pun intrebari de genul: “Ce am facut bine – ca si echipa? Ce am putea face diferit in viitor – individual sau in echipa, ca sa avem un impact si mai mare? Ce lectii am invatat? Ce am aflat despre mine de-a lungul acestui proiect?”. Sunt astfel de procese esentiale pentru o cultura a educatiei, lucruri pe care le-am invatat ca si membru in AIESEC, pe care le folosim in compania noastra si pe care incercam sa le transmitem acum, mai departe.

Cred ca voluntariatul – in orice forma a lui, la orice varsta si in orice organizatie ar fi facut (cu atat mai mult in business), ar putea fi un mijloc excelent prin care fiecare din noi sa creasca si sa cotribuie in acelasi timp la comunitatea in care traieste!

Intregul articol al lui Liviu Florea si cu interviuri luate altor fosti membri ai unor organizatii studentesti, in acest link:

http://www.wall-street.ro/slideshow/Careers/105103/Cum-te-ajuta-in-cariera-sa-fii-membru-intr-o-asociatie-studenteasca/2/Fabrica-de-antreprenori.html#slide_title

Written by Viorel Panaite

Iunie 18, 2011 at 3:38 pm

Publicat în Human Invest

Tagged with