Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Perfectionismul, “ucigasul invizibil” – o atitudine care distruge moralul oamenilor si risipeste energiile si asa slabe dintr-o organizatie

leave a comment »

Am scris acest articol in urma programelor de dezvoltare a competentelor de leadership in care am fost implicat in 2009 – 2010, atat in companii antreprenoriale, cat si in corporatii multinationale, si in care multi dintre participanti au fost surprinsi sa descopere o masura distructiva a convingerilor lor perfectioniste. Dezbaterile si activitatile din aceste programe au adus o dorinta de imbunatatire a eficientei manageriale, surprizatoare chiar si la cei  mai cinici dintre participanti!

Managerii perfectionisti vor sa adauge prea multa valoare: fie din teama de esec, fie ca isi stabilesc standarde de performanta nerealist de inalte – ei sunt permanent nemultumiti si neingaduitori fata de ei insisi (chiar si de realizarile lor cele mai bune!) si cu atat mai mult, nu apreciaza progresele facute de echipele si indivizii pe care ii conduc!

Consecinta: muncesc din greu sa-si demonstreze competenta, supervizeaza toate aspectele unui proiect si, fiind intransigenti, solicita frecvent refacerea lucrarilor generand multe ore suplimentare. Sunt greu de abordat, stresati, izolati emotional si descurajeaza initiativele celorlalti, implicandu-se personal in majoritatea sarcinilor! Peter Drucker defineste excelent, ceea ce eu as numi “culmea perfectionsimului”: “Nothing is so useless as doing efficiently that which should not be done at all„!

La inceputul lui 2009 scriam intr-un articol ca o serie de transformari profunde, inerente intr-o perioada de criza, scad moralul si motivatia oamenilor, indiferent de pozitia, rangul sau statutul lor. Cu cat mai subrede erau inainte increderea, moralul si motivatia, cu atat mai accelerate vor fi efectele de distrugere de mai jos:

  • Indivizii devin mai nesiguri si mai putin increzatori in capacitatea lor de a livra rezultatele care se asteapta de la ei;
  • Ei simt ca nu au suficiente resurse sau nu au sprijinul de care cred ca ar avea nevoie;
  • Se gandesc mai mult si mai frecvent la ceea ce personal ar putea pierde, mai degraba decat la ce ar putea realiza;
  • Se simt singuri, fara ajutor si ca “sunt pe cont propriu”, chiar si daca altii trec prin aceleasi momente dificile;
  • Isi rationalizeaza energia si nu vad dificultatile ca pe niste noi provocari de a-si intari abilitatile, ci mai degraba obstacole majore si imposibil de trecut;
  • Rezultatele pozitive trec rapid neobservate;

Ce impact va imaginati ca are un manager perfectionist, asa cum este descris mai sus, asupra unei astfel de echipe obosite, demoralizate si care a incetat sa mai spere ca lucrurile se vor ameliora? Ce sanse are acesta sa recastige implicarea si angajamentul oamenilor, sa le fructifice creativitatea si dorinta de a contribui, sa coaguleze energia echipei, sa creasca autonomia si increderea indivizilor? Aproape niciuna, nu-i asa? Ce impact are acest manager la insanatosirea proceselor de conducere din organizatia (comunitatea) in care traieste si la cresterea vitalitatii retelelor ei sociale – dimensiuni cruciale pentru refacerea eficientei operationale a unei companii? Doar unul distructiv, nu?

Mi-au trebuit cativa ani sa inteleg ca “mai putin” inseamna de fapt “mai mult”, iar “mai mult”, inseamna “mai putin”. Cu atat mai potrivit in aceste perioade dificile! Tot Peter Drucker spunea: „Most leaders don’t need to learn what to do. They need to learn what to stop.”

Iata cateva idei care s-ar putea sa-i ajute pe managerii perfectionisti:

  1. Cautati sa aflati daca masura perfectionismului vostru este una constructiva sau una distructiva. Exista nenumarate modalitati de a evalua acest lucru.
  2. Acceptati dimensiunea daunatoare a perfectionismului: acesta distruge calitatea relatiilor, ucide proactivitatea si creativitatea, franeaza aparitia semnelor de progres si preocuparea pentru a invata continuu, descurajeaza indivizii;
  3. Constientizati-va conversatiile in care vreti sa aduceti mai multa valoare la un “input” al unuii coleg/subordonat si abtineti-va sa contribuiti, daca nu vi s-a cerut in mod explicit acest lucru: ideea interlocutorului nu va mai fi a sa – ea a fost imbunatatita cu maxim 5%, dar s-a pierdut aproape 50% din angajamentul acestuia de a o finaliza.
  4. Cautati oportunitati cat mai frecvente (sedinte, sesiuni de lucru de grup, intalniri formale sau informale unu-la-unu) de a genera conversatii de genul: “Care sunt lucrurile pe care le faci/facem bine? Ce ai / am putea face diferit? Ce lectii ai / am invatat din asta?”
  5. Incepeti cu lucruri simple si practice: diversificati obiceiuri banale (precum drumul pe care ajungeti la birou, ceea ce mancati, locurile unde mancati, felul in care va imbracati, oamenii cu care va intalniti, felul in care va petreceti serile, ceea ce cititi, etc); stabiliti-va obiective realiste, in termen de “minim”: cum ar putea arata nivelul minim al acestor obiective, astfel incat sa creeze atat sentimentul de satisfactie, cat si de progres?

Pentru inca 10 minute va puteti relaxa cu secvente din cateva interviuri cu actorul Will Smith, care subliniaza excelent diferenta dintre perfectionism si procesul de perfectionare continua!

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Mai 30, 2010 la 4:20 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: