Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Epopeea Human Invest din 2009! Cum ne-a crescut si ne-a facut mai puternici cel mai dificil dintre ani!

with one comment

Cine isi putea imagina in decembrie 2008 toate transformarile companiei din anul care a trecut? Cine isi putea imagina experientele (frumoase si urate) prin care am trecut cu totii, in cel mai anevoios an? 2009 a fost anul care ne-a maturizat mai mult decat oricare altul. A fost anul in care ne-am cunoscut mai bine si mai profund pe noi insine, am vazut ce conteaza cu adevarat pentru fiecare, am cazut si am invatat sa ne ridicam! A fost anul in care, ceea ce intrezaream a deveni Human Invest in 2011 – 2012, o organizatie tip retea, o comunitate, construita in jurul unui “hub” si coordonata de acesta, s-a intamplat in doar 9 luni de zile!

Primele 5 luni din 2009 au fost foarte grele. Am cheltuit in aceasta perioada aproape toata agoniseala din 2008. Nu facusem nicio schimbare radicala, iar energia, increderea si speranta dispareau incet, dar sigur. Multe proiecte se amanau, altele se anulau si nimeni nu putea sa prevada ce va aduce urmatoarea saptamana. Eram blocati intr-un sistem invechit si greoi de luare a deciziilor, nu stiam de unde sa mai reducem costurile – eram confuzi intr-un labirint din care nu stiam cum sa iesim. Majoritatea initiativelor se impotmoleau dupa cativa pasi. Entuziasmul din jurul unei idei se ducea la pamant la primele dificultati.

Si totusi, uitand-ma acum in urma, doua dintre proiectele interne au contat in aceste 5 luni mai mult decat s-ar astepta cineva. Am luat decizia sa reamenajam un spatiu din interiorul firmei pentru a putea tine acolo sesiunile noastre “open” si alte cursuri sau sedinte. Intalnirile de lucru ale celor care se ocupau de acest proiect, aerul proaspat si energia aduse de activitatile de curatenie si decorare in care ne-am implicat cu totii, aparitia a tot mai multi oameni din exteriorul companiei – au fost o bula de oxigen cu care am ajuns in luna mai. Tot in aceste luni isi are originea si proiectul de azi al Alexandrei – numit codat “comunitati” – cea de-a doua initiativa care ne-a tinut mintea vie in primavara lui 2009.

Nu stiam insa ca urma perioada cea mai grea. Trei dintre colegii nostri au aflat ca nu vor mai avea salarii fixe – adica erau concediati, dobandind statutul de colaborator. Cei care au mai lucrat in companii mici, antreprenoriale, stiu cat de dificil este sa-ti pastrezi relatiile de prietenie in astfel de situatii. Richard, asociatul meu, s-a implicat incepand din iunie, intr-un proiect finantat din bani europeni, care se desfasura in mai multe orase din tara, pe o perioada de doua luni: iunie si iulie. Am decis cu Richard ca ma voi ocupa singur pana la finalul anului de managementul companiei, consultandu-l daca simteam nevoia. Stiam ca perioada de vara urma sa fie critica: le spuneam tuturor, prieteni, clienti, colegi, ca la final de 2009, vom fi ori la bal, ori la spital!

In lunile iunie – iulie am inceput sa ridic fruntea sus, in urma unor intalniri cu cei din staff-ul de suport (cu totii imi sunt adevarati prieteni si stiau situatia dificila in care ne aflam): i-am intrebat cine este dispus sa ramana si sa faca pentru companie munca voluntara pana la finalul anului (ceea ce le asiguram totusi, nu putea fi deloc numit un venit decent), fara sa le garantez ca 2010 va aduce vreo imbunatatire. Reactiile lor m-au miscat profund si am inteles atunci cat de mult inseamna sa stii ca te bazezi cu adevarat pe cei din jur, cand esti puternic incercat. Decizia lor de a ramane in conditiile pe care si le permitea firma, a fost unul din momentele cheie ale anului trecut. Am renuntat si eu la cea mai mare parte din venitul meu si mi-am luat in urmatoarele luni un salariu atat cat ofeream oricarui angajat al firmei. A fost momentul in care am inceput sa lucram impreuna la desenarea si construirea unui nou model de business care trebuia sa fie operational, cel mai tarziu in octombrie si sa aiba capacitatea de a transforma intreaga companie, asigurandu-i astfel trecerea intr-o noua etapa de dezvoltare. In acelasi timp, “pe front”, colegii mei consultanti si cu mine, faceam eforturi mari, fara progrese sau vreun semn vizibil la acea data, pentru ca din luna septembrie sa demareze proiectele care se tot amanau. Pe ei, cei mai vechi din firma, i-am anuntat in luna august ca nu vor mai primi din septembrie decat un salariu fix mic, nesemnificativ, pana la finalul anului – si fiecare trebuie sa reziste din economiile pe care le avea si sa-si amane o parte substantiala din cat trebuiau sa incasezeatat din lunile precedente, cat si din 2008.

Si intr-o zi noroasa si umeda de august, stand la un mic-dejun tarziu cu colegul si prietenul meu Bogdan, i-a sunat telefonul. Eram anuntati ca proiectul pe care il asteptam cu totii, care se tot amanase, in care nimeni nu mai credea si, totodata, unul din cele mai mari programe de training din Romania in 2009 (dar si cel mai mare al firmei de pana la acea vreme), trebuia sa inceapa in cel mult o luna! Era proiectul la care Bogdan muncise aproape un an intreg. Nu credeam ca este real! As fi vrut sa fiu in birou cand si cei de acolo au aflat vestea! A fost momentul care a readus la viata organizatia si care ne-a permis sa vedem cu alti ochi viitorul firmei! Am sunat mobilizarea, fiind instiintati de catre client ca orice pas gresit ar putea insemna anularea contractului. Pregatirile s-au facut riguros, atent, intr-o cadenta perfecta, dar sub o presiune enorma: o echipa permanenta de 14 facilitatori cu experienta s-a dedicat acestui proiect de anvergura, care se va finaliza in vara acestui an. Odata cu toamna au aparut alte vesti bune: pentru alte cateva contracte importante trebuiau pregatite calendarele de implementare (inclusiv pentru 2010), iar noua ecuatie de business si noul model de business construite in vara isi faceau deja simite efectele “vindecatoare” si revigorante! Vedeam deja o agilitate mai mare a organizatiei, eficienta operationala ridicata si profitabilitate crescuta.

Uitandu-ma acum inainte, anul 2010 ar putea fi unul de exceptie, ajungand la nivelul lui 2008! Eforturile tuturor de anul trecut si schimbarile facute in companie, au transformat si intarit echipa cum nu ma asteptam! Rezultatele proiectului care ne-a salvat in toamna sunt chiar si peste asteptarile noastre, si ajung la noi ecouri excelente de la client! Noi proiecte majore, de anvergura isi asteapta acum implementarea, alte proiecte se intrevad deja la orizont, iar echipa este in continua crestere. Anul trecut, am reusit sa strangem in jurul nostru peste 25 de consultanti, traineri, facilitatori si coach, dintre cei mai buni din Romania, colegi adevarati, care nu sunt doar mercenari in proiectele companiei, ci formeaza o comunitate faina, activa, diversa, responsabila. Fiecare se implica acum in proiectele pentru care este cel mai bine pregatit, in procesele de invatare care il pasioneaza sau in cele interne de imbunatatire la care doreste sa contribuie!

Le multumesc tuturor care au crezut in valorile companiei si in viitorul ei (fie ca lucreaza acum in alte organizatii sau in Human Invest), pentru loialitatea si responsabilitatea pe care le au fata de companie si de colegii de echipa!

PS: Fotografia de mai sus este coperta DVD a filmului „The Endurance – Shackleton’s Legendary Antarctic Expedition” – o extraordinara experienta de supravietuire, cu care cred ca s-a asemanat atat de mult aventura Human Invest in 2009!

PS: Am scris acest articol la inceputul lui martie si l-am dat prin firma la citit. Unul din colegii mei, mi-a sugerat urmatorul titlu, dupa ce l-a citit: „Noi nu murim. Ajungem in „iad” si ne regrupam.”

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Aprilie 5, 2010 la 7:28 pm

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] This post was mentioned on Twitter by Madalina Uceanu. Madalina Uceanu said: Felicitari!! RT @viorelpanaite: Epopeea Human Invest in 2009, o adevarata dovada de solidaritate si colaborare: http://wp.me/prFlY-fw […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: