Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Archive for Aprilie 2010

Colega noastra Ioana, se pregateste sa cucereasca Alaska si masivul Denali!

leave a comment »

Ioana stie ca o sustinem si o incurajam cu totii!! Am rugat-o insa sa si puna pe hartie cateva cuvinte despre expeditia pe care o conduce pentru ca nu este la-ndemana oricui sa se incumete la o astfel de aventura si este o incercare de care trebuie sa fie mandra!

Si iata ce mi-a dat:

„Mi-am descoperit pasiunea pentru munti in facultate, plimbandu-ma vara si apoi iarna pe munte. Din 2008 am inceput sa explorez si muntii din alte tari, si sa ma pregatesc si pentru aspectele tehnice ale alpinismului. Experienta mea la altitudine include varfurile Kilimanajaro (5.895m, Tanzania), Elbrus (5.642m, Rusia), Aconcagua (pana la 6.000m, Argentina) si Mount Kenya (pana la 4.200m, Kenya). Cand nu calatoresc sau nu sunt pe munti, imi investesc timpul lucrand alaturi de Human Invest pentru a oferi cele mai bune programe de leadership development companiilor din Romania.

Obiectivul acestei expeditii este escaladarea muntelui Denali pe traseul West Rib, gradat ca dificultate 4 din 6. Creasta are o lungime de 5 km si o diferenta de nivel de 2.700m, ridicand o varietate de provocari, de la ascensiuni si traverseuri inguste, la pante de gheata cu o inclinatie de 55-60 de grade. Dificultatile incep chiar de la baza rutei, la 3.350m, cu un culoar de gheata de 600m, la o inclinatie de 60 de grade. Pentru aclimatizare voi incepe escaladarea muntelui pe ruta normala, mult mai usoara tehnic, urmand ca in functie de timp si vreme sa cobor si sa urc din nou pe West Rib

La cei 6.194m altitudine Denali este cel mai înalt munte al continentului Nord American. Numele sau inseamna “cel inalt” in limba locala a indienilor nativi Athabaskan. Localizat in statul Alaska, in apropierea Cercului Polar, muntele este recunoscut pentru vremea feroce, cu temperature sub -40 grade Celsius, si vanturi de peste 150 km pe ora. Diferenta intre baza muntelui si varf este 5.400m, cea mai mare dintre toti muntii planetei. Spre comparative Everestul, cel mai inalt munte de pe Pamant, are o diferenta de altitudine de 3.700m intre baza si varf.

Daca doriti sa deveniti sponsori: In calitate de partener al expeditiei, compania va beneficia de oportunitati de a-si promova brandul si produsele in contextul comunicarii proiectului. Aceste oportunitati includ: prezenta pe internet (banner, link-exchange, articole si multimedia) pe site-ul propriu si al partenerilor media. Prezenta in presa: mentionarea rolului companiei in comunicatele de presa si articolele/interviurile avand ca tema aceasta expeditie. Prezenta in manifestari multimedia/conferinte legate de expeditie, prezenta logo-ului pe echipament poze din traseu si din timpul expeditiei.”

Dupa cum e si normal, Human Invest este deja printre primii sponsori ….!! Succes Ioana!

Written by Viorel Panaite

Aprilie 28, 2010 at 9:40 pm

Publicat în Human Invest

Tagged with ,

Human Invest: povestea antreprenoriala – interviu in Biz!

with 2 comments

Cum puteti descrie primele zile de dupa lansarea companiei, din perspectiva antreprenorului (sediu, numar de angajati, balanta work-life, programe de training propuse)? Cati angajati are in prezent Human Invest si cate programe a furnizat in anul 2009?

As povesti continuu toate care s-au intamplat in Human Invest in cei 11 ani de existenta! Continua sa fie o poveste extraordinara, o aventura in care cele mai bune si valoroase lectii au fost in momentele dificile, dar odata cu anul 2010 compania intra intr-o noua etapa din viata sa.

In primii 4 – 5 ani (martie 1999 – aprilie 2004) am avut naivitatea debutantului: eram entuziast, eram convins ca vindeam si livram lucruri de calitate (cred ca doar eu si foarte putini dintre participantii de atunci eram de acord cu acest lucru, dar sunt si cei cu care lucrez si acum!). Ma hraneam cu speranta si optimism, lucram zi si noapte, faceam toate training-urile posibile pe care reuseam sa le vand (in primii ani – nu-mi aduc bine aminte, dar cifra de afaceri nu depasea 100.000 mii de eur, din care eu si Richard plateam chirie pentru birou, o asistenta si 2 traineri si ne mai ramaneau si noua cateva sute de eur lunar – cam cat era pe atunci salariul asistentei noastre). Am insa amintiri si lectii extraordinare de atunci: noptile in care pregateam proiectele de teambuilding sau in care inca nu stiam cum va debuta a doua zi un program de leadership pe care trebuia sa-l tinem, felicitarile primite de la primii nostri clienti majori care ne-au acordat incredere: Connex, PricewaterhouseCoopers, Unilever, Bricostore, Banca Comerciala “Ion Tiriac”.

Cea mai dificila perioada a fost insa intre anii 2004 – 2006. Am realizat ca noi nu suntem doar traineri (chiar si acesta era un lucru pe care il invatam din mers), ci avem o companie de condus si de dezvoltat – si nu mai facusem niciodata acest lucru! Din banii pe care i-am strans pana atunci, am inceput sa dezvoltam parteneriate internationale, pentru a avea un portofoliu de programe cu tehnologii care livreaza ceea ce promit si recunoscute international. Echipa incepea sa creasca, odata cu ea, si cheltuielile – eram asemeni unei familii care realizeaza ca are un copil care va merge in curand la scoala si trebuie sa se ingrijeasca din ce in ce mai serios de cresterea lui. Incepusem sa obosim, ramasesem aproape fara resurse, dar si fara un plan de actiune, oameni noi veneau in firma si ne despartisem de unul din membrii cei mai vechi.  

Istoria recenta ne-a adus pe un drum adevarat de maturizare: in noua sa formula echipa a avut doi ani foarte buni, 2007 si 2008, din rezultatele carora am supravietuit in 2009. Nu numai ca am supravietuit anul trecut, insa a fost si un an crucial pentru saltul pe care l-a facut compania incepand din toamna. Iunie 2009 a fost insa luna critica, in care (nemaiavand nimic de pierdut), am apasat cu curaj pe butonul care a “aruncat in aer” modelul de business deja invechit sub care operasem pana atunci si pe care tot eu il construisem. Avand o sustinere si o dedicare rar intalnite din partea colegilor mei in tot anul 2009 – din toamna si in primele 3 luni ale acestui an, am construit un nou model de business si o noua ecuatie financiara, care sunt mult mai sustenabile si mult mai puternice decat cele vechi. Profitabilitatea companiei s-a dublat deja, sistemul este acum mai flexibil si mult mai atractiv pentru oricine doreste sa lucreze cu noi (colegi, asociati si clienti). Suntem acum o echipa permanenta formata din 7 angajati (care asigura doar coordonarea proceselor functionale ale organizatiei) si o comunitate de freelanceri-asociati de peste 25 de persoane (facilitatori, traineri, coach-i, consultanti, dintre cei mai buni din tara), implicata permanent in diverse proiecte (externe sau interne) ale companiei.

Era pregatita piata pentru training in anul 1999, la lansarea companiei? Care erau cele mai cerute programe pe atunci si cate ati furnizat in primul an de la lansare?

Piata era pregatita sa cumpere in 1999, ce eram noi pregatiti sa oferim. Imi place foarte mult o vorba in care cred puternic: “When the master is ready, the students appears” (chiar daca originalul, valabil si el, este chiar pe dos: „When the student is ready, the master appears”). Am livrat in perioada 1999 – 2004 programe foarte diverse: de “time management, “sales”, “customer service”, teambuilding, leadership, “project management”. In 2004 am luat o decizie strategica si dureroasa (financiar): pentru a incepe construirea unei pozitionari clare in zona de “leadership development”, am renuntat la toate programele care nu erau solicitate pentru a sustine procese de conducere – adica la cele de “sales” / comerciale, cele de “project management” sau “customer service”. Acest lucru s-a reflectat imediat in diminuarea incasarilor, chiar cand aveam nevoie de mai multi bani pentru dezvoltare. Ne felicitam insa acum pentru aceasta decizie – a fost una inteleapta!

Cum considerati ca a evoluat piata de training de la lansarea firmei si care credeti ca va fi evolutia acesteia in anul 2010?

Revin: “When the master is ready, the students appears”. Fiecare firma are clientii si proiectele pe care le merita. Fiecare companie de training si-a educat clientii in propriul stil de-a lungul timpului. Ca orice alt domeniu din Romania piata de training a trecut printr-un proces de maturizare si selectie ale carui rezultate incep sa se vada atat la nivelul furnizorilor cat si la nivelul companiilor. In momentul de fata sunt foarte putine companii care s-au lansat inainte de anul 2000 si care au in continuare o prezenta puternica si credibila in piata.

In 2010, piata intra intr-o noua faza de maturizare: managerii de resurse umane (atat cei consacrati pe piata, cat si cei mai tineri – care sunt in numar foarte mare), decidentii, sunt acum mai responsabili, cauta sa inteleaga valorile si cultura furnizorilor, sa vada daca furnizorii sunt preocupati si de educatia lor (in calitate de clienti) si de a dezvolta impreuna parteneriate pe termen lung bazate pe incredere reciproca, colaborare, transparenta; se cauta implementarea unor procese de invatare verificate, care merg mult mai departe de experienta avuta intr-o zi sau doua de training. Azi conteaza enorm design-ul proiectului propus clientilor, in faza de pregatire, dar si in faza de asistenta in implementare – faza in care training-ul din sala reprezinta nu mai mult de 30%.

Unul din elementele pozitive ale acestui proces de maturizare il reprezinta accesul la solutii internationale de training, care au in spate o metodologie bine pusa la punct si testata constant. Schimbari pot fi vazute si la nivelul evolutiei relatiei dintre furnizor si client. Furnizorii de training nu mai sunt interesati doar de vanzarea programelor. Conceptul de “o solutie de training care se potriveste oricarei probleme” a disparut. Companiile de training sunt mult mai concentrate pe intelegerea clientului, a obiectivelor si strategiei sale de business pentru a stabili un parteneriat de lunga durata ce implica adaptarea solutiilor si programe de dezvoltare implementate pe termen lung.

De partea cealalta clientii au devenit mult mai atenti in ceea ce priveste achizitionarea unui program de training. Usurinta cu care sunt puse in practica, dupa curs, abilitatile exersate in sala, brand-ul si valorile companiei, senioritatea trainerilor sau “mecanica” proiectului sunt ceea ce conteaza in procesul de selectie.  

La cat estimati ca se ridica piata de training din tara in prezent? Dar inainte de criza?

Nu cred ca cineva poate sti: sunt multe proiecte in discutie, pe bani privati sau pe bani publici, dar nimeni nu stie “cate”si “cat” din ele se vor implementa in acest an sau in perioada 2011 – 2012. Intuitia si “nasul” imi spun ca se va ajunge sa se produca si sa se factureze de catre furnizorii din Romania (ma refer aici la programele din zona de “interpersonal skills”, leadership, “sales” / negociere, “customer service”, teambuilding, “project management”), undeva in jur de 15 milioane in 2010. Chiar daca vor fi mai multi bani de investit (si sunt sanse mari sa fie), ma intreb daca este suficienta capacitate de implementare de calitate, si mai ales timp pana la finalul anului de a se consuma mai multi bani. Nici inainte de criza nu se poate spune cat a fost piata de training: nu erau atat informatii consolidate, cat nici o definire a tipurilor de programe care se iau in calcul pentru o eventuala estimare.

Care sunt planurile pentru Human Invest (consolidare, extindere, investitii suplimentare, angajati noi)? De ce?

Avem planuri foarte indraznete privind noul nostru model de business si perspectivele pe care acesta ni le-a deschis deja. In anul 2009 compania noastra a trecut printr-un proces de schimbare la nivelul strategiei de business, a portofoliului de programe si a trainerilor. Ne-am orientat spre o structura tip retea, cu un numar mare de colaboratori avand in centru o echipa de suport. In 2010 vrem sa consolidam aceasta structura de afaceri, dar in acelasi timp sa adaptam design-ul proiectelor noastre la contextul existent pe piata: majoritatea proceselor de conducere fragile, moral scazut, eficienta individuala mica, productivitate scazuta a muncii in echipa.

Compania are azi o structura care nu exista inca in Romania, dar in care credem cu totii foarte puternic. Cuvantul cheie este dezvoltarea acestui acestui model, pentru a fi capabil sa livreze clientilor o valoarea cat mai mare, prin consolidarea tuturor proceselor noastre interne: cele financiare si de project management, de vanzare, cele de comunicare si marketing, cele de construire a comunitatii de experti si de intarire a relatiilor cu partenerii nostri internationali. Din martie, avem un nou membru in echipa permanenta (venit de la o organizatie din grupul firmelor de consultanta “Big4” si care coordoneaza o parte importanta a proceselor interne ale companiei).

Vrem sa ne implicam mai puternic pe piata programelor de „leadership development” pentru a obtine o cota de piata de 50% pin piata programelor “premium”. In paralel, dorim sa consolidam portofoliul nostru de solutii publice adresate cumparatorilor individuali (Nextep, cursuri deschise si un program pre-MBA). Solutiile publice au avut un rezultat peste asteptari anul trecut si dorim sa venim in intampinarea acestui nou domeniu.

Cautam in acelasi timp sa avem cat mai multe proiecte locale in care sa invitam colegi de la birourile internationale ale tuturor partenerilor nostri, iar colegi de-ai nostri se vor implica in proiecte in afara tarii, pentru a face schimb de experienta, pentru a invata cat mai multe unii de la altii.

Ca antreprenor, mai detineti si alte business-uri? Planuiti pe viitor deschiderea altor business-uri?

E singurul business si nu intentionez sa deschid altele. Sunt insa sanse sa fiu partener in altele (tot in domeniul educatiei), dar nu mai voi implica direct in managementul acestora.

Ce programe livreaza in prezent compania si care sunt principalele domenii pe care le acopera?

Human Invest a devenit un jucator matur si recunoscut pentru programele si interventiile care imbunatatesc procesele de conducere. Denumirea programelor este mai putin importanta: proiectele pe care le livram contin mereu un mix de interventii, in care se combina expertiza consultantilor, cu metodologiile pe care le folosim. Interventiile pe care le facem in zona de “leadership development”, implica toate nivelele unei organizatii: specialistii fara pozitii manageriala si “high-potentials”, “front-line-leaders”, “middle management”-ul, directorii de functiuni (“senior management”-ul) si membrii comitetelor executive (“executive board”-urile).

Ce profit si ce cifra de afaceri a avut Human Invest in anul 2008 si 2009? La cat estimati ca vor ajunge acestea in anul 2010?

In 2008 Human Invest a avut o cifra de afaceri de 1.4 milioane de euro. In 2009 cifra de afaceri a fost aproape jumatate din cea pe 2008, insa avand in vedere situatia in care s-a aflat piata de training anul trecut consideram aceasta cifra ca fiind rezonabila. In plus rata de profit a fost mai mare decat in 2008 datorita schimbarilor de business pe care le-am operat. Pentru 2010 estimam o cifra de afaceri de 1,5 milioane euro, cu o rata de profit de 15% avand in vedere contractele in derulare precum si cele care urmeaza sa fie semnate.

Articolul in forma sa finala din revista: http://issuu.com/revistabiz/docs/biz_194-m

Written by Viorel Panaite

Aprilie 18, 2010 at 9:27 pm

Epopeea Human Invest din 2009! Cum ne-a crescut si ne-a facut mai puternici cel mai dificil dintre ani!

with one comment

Cine isi putea imagina in decembrie 2008 toate transformarile companiei din anul care a trecut? Cine isi putea imagina experientele (frumoase si urate) prin care am trecut cu totii, in cel mai anevoios an? 2009 a fost anul care ne-a maturizat mai mult decat oricare altul. A fost anul in care ne-am cunoscut mai bine si mai profund pe noi insine, am vazut ce conteaza cu adevarat pentru fiecare, am cazut si am invatat sa ne ridicam! A fost anul in care, ceea ce intrezaream a deveni Human Invest in 2011 – 2012, o organizatie tip retea, o comunitate, construita in jurul unui “hub” si coordonata de acesta, s-a intamplat in doar 9 luni de zile!

Primele 5 luni din 2009 au fost foarte grele. Am cheltuit in aceasta perioada aproape toata agoniseala din 2008. Nu facusem nicio schimbare radicala, iar energia, increderea si speranta dispareau incet, dar sigur. Multe proiecte se amanau, altele se anulau si nimeni nu putea sa prevada ce va aduce urmatoarea saptamana. Eram blocati intr-un sistem invechit si greoi de luare a deciziilor, nu stiam de unde sa mai reducem costurile – eram confuzi intr-un labirint din care nu stiam cum sa iesim. Majoritatea initiativelor se impotmoleau dupa cativa pasi. Entuziasmul din jurul unei idei se ducea la pamant la primele dificultati.

Si totusi, uitand-ma acum in urma, doua dintre proiectele interne au contat in aceste 5 luni mai mult decat s-ar astepta cineva. Am luat decizia sa reamenajam un spatiu din interiorul firmei pentru a putea tine acolo sesiunile noastre “open” si alte cursuri sau sedinte. Intalnirile de lucru ale celor care se ocupau de acest proiect, aerul proaspat si energia aduse de activitatile de curatenie si decorare in care ne-am implicat cu totii, aparitia a tot mai multi oameni din exteriorul companiei – au fost o bula de oxigen cu care am ajuns in luna mai. Tot in aceste luni isi are originea si proiectul de azi al Alexandrei – numit codat “comunitati” – cea de-a doua initiativa care ne-a tinut mintea vie in primavara lui 2009.

Nu stiam insa ca urma perioada cea mai grea. Trei dintre colegii nostri au aflat ca nu vor mai avea salarii fixe – adica erau concediati, dobandind statutul de colaborator. Cei care au mai lucrat in companii mici, antreprenoriale, stiu cat de dificil este sa-ti pastrezi relatiile de prietenie in astfel de situatii. Richard, asociatul meu, s-a implicat incepand din iunie, intr-un proiect finantat din bani europeni, care se desfasura in mai multe orase din tara, pe o perioada de doua luni: iunie si iulie. Am decis cu Richard ca ma voi ocupa singur pana la finalul anului de managementul companiei, consultandu-l daca simteam nevoia. Stiam ca perioada de vara urma sa fie critica: le spuneam tuturor, prieteni, clienti, colegi, ca la final de 2009, vom fi ori la bal, ori la spital!

In lunile iunie – iulie am inceput sa ridic fruntea sus, in urma unor intalniri cu cei din staff-ul de suport (cu totii imi sunt adevarati prieteni si stiau situatia dificila in care ne aflam): i-am intrebat cine este dispus sa ramana si sa faca pentru companie munca voluntara pana la finalul anului (ceea ce le asiguram totusi, nu putea fi deloc numit un venit decent), fara sa le garantez ca 2010 va aduce vreo imbunatatire. Reactiile lor m-au miscat profund si am inteles atunci cat de mult inseamna sa stii ca te bazezi cu adevarat pe cei din jur, cand esti puternic incercat. Decizia lor de a ramane in conditiile pe care si le permitea firma, a fost unul din momentele cheie ale anului trecut. Am renuntat si eu la cea mai mare parte din venitul meu si mi-am luat in urmatoarele luni un salariu atat cat ofeream oricarui angajat al firmei. A fost momentul in care am inceput sa lucram impreuna la desenarea si construirea unui nou model de business care trebuia sa fie operational, cel mai tarziu in octombrie si sa aiba capacitatea de a transforma intreaga companie, asigurandu-i astfel trecerea intr-o noua etapa de dezvoltare. In acelasi timp, “pe front”, colegii mei consultanti si cu mine, faceam eforturi mari, fara progrese sau vreun semn vizibil la acea data, pentru ca din luna septembrie sa demareze proiectele care se tot amanau. Pe ei, cei mai vechi din firma, i-am anuntat in luna august ca nu vor mai primi din septembrie decat un salariu fix mic, nesemnificativ, pana la finalul anului – si fiecare trebuie sa reziste din economiile pe care le avea si sa-si amane o parte substantiala din cat trebuiau sa incasezeatat din lunile precedente, cat si din 2008.

Si intr-o zi noroasa si umeda de august, stand la un mic-dejun tarziu cu colegul si prietenul meu Bogdan, i-a sunat telefonul. Eram anuntati ca proiectul pe care il asteptam cu totii, care se tot amanase, in care nimeni nu mai credea si, totodata, unul din cele mai mari programe de training din Romania in 2009 (dar si cel mai mare al firmei de pana la acea vreme), trebuia sa inceapa in cel mult o luna! Era proiectul la care Bogdan muncise aproape un an intreg. Nu credeam ca este real! As fi vrut sa fiu in birou cand si cei de acolo au aflat vestea! A fost momentul care a readus la viata organizatia si care ne-a permis sa vedem cu alti ochi viitorul firmei! Am sunat mobilizarea, fiind instiintati de catre client ca orice pas gresit ar putea insemna anularea contractului. Pregatirile s-au facut riguros, atent, intr-o cadenta perfecta, dar sub o presiune enorma: o echipa permanenta de 14 facilitatori cu experienta s-a dedicat acestui proiect de anvergura, care se va finaliza in vara acestui an. Odata cu toamna au aparut alte vesti bune: pentru alte cateva contracte importante trebuiau pregatite calendarele de implementare (inclusiv pentru 2010), iar noua ecuatie de business si noul model de business construite in vara isi faceau deja simite efectele “vindecatoare” si revigorante! Vedeam deja o agilitate mai mare a organizatiei, eficienta operationala ridicata si profitabilitate crescuta.

Uitandu-ma acum inainte, anul 2010 ar putea fi unul de exceptie, ajungand la nivelul lui 2008! Eforturile tuturor de anul trecut si schimbarile facute in companie, au transformat si intarit echipa cum nu ma asteptam! Rezultatele proiectului care ne-a salvat in toamna sunt chiar si peste asteptarile noastre, si ajung la noi ecouri excelente de la client! Noi proiecte majore, de anvergura isi asteapta acum implementarea, alte proiecte se intrevad deja la orizont, iar echipa este in continua crestere. Anul trecut, am reusit sa strangem in jurul nostru peste 25 de consultanti, traineri, facilitatori si coach, dintre cei mai buni din Romania, colegi adevarati, care nu sunt doar mercenari in proiectele companiei, ci formeaza o comunitate faina, activa, diversa, responsabila. Fiecare se implica acum in proiectele pentru care este cel mai bine pregatit, in procesele de invatare care il pasioneaza sau in cele interne de imbunatatire la care doreste sa contribuie!

Le multumesc tuturor care au crezut in valorile companiei si in viitorul ei (fie ca lucreaza acum in alte organizatii sau in Human Invest), pentru loialitatea si responsabilitatea pe care le au fata de companie si de colegii de echipa!

PS: Fotografia de mai sus este coperta DVD a filmului „The Endurance – Shackleton’s Legendary Antarctic Expedition” – o extraordinara experienta de supravietuire, cu care cred ca s-a asemanat atat de mult aventura Human Invest in 2009!

PS: Am scris acest articol la inceputul lui martie si l-am dat prin firma la citit. Unul din colegii mei, mi-a sugerat urmatorul titlu, dupa ce l-a citit: „Noi nu murim. Ajungem in „iad” si ne regrupam.”

Written by Viorel Panaite

Aprilie 5, 2010 at 7:28 pm