Articolele Mele (o invitatie la conversatii si dezbateri)

Archive for Martie 2010

De ce a meritat din plin sa particip la summit-ul international Ken Blanchard din acest an?

leave a comment »

Cred ca nu ma puteam pregati mai bine in aceasta primavara pentru lucrurile faine ce urmeaza sa se intample in Human Invest in acest an si in urmatorii, decat punand laolalta experientele mele personale din ultima perioada (bune si rele), cu pragmatismul si profunzimea pe care am descoperit-o la multi dintre cei cu care am stat de vorba la aceasta conferinta: de la cei cu care stateam la mesele de lucru ale workshop-urilor, directori ai diverselor companii participante, la colegii din reteaua Blanchard si la speaker-ii invitati – autori de carti sau manageri ai unor proiecte de succes.

Care au fost lucrurile mele favorite? Le-am scris rapid in drum spre casa:

Pat Zigarmi si noul sau program “Developing Your Leadership Point of View” sunt fara indoiala in top! Un punct de plecare puternic pentru orice proces matur de educatie in leadership, o sesiune de reflectie, care da claritate, forta si te ajuta sa te cunosti profund pe tine insuti, sa te poti “conecta uman” cu cei pe care vrei sa-i conduci. Orice senior sau top manager ar trebui sa aiba experienta acestui program! Prezentarea a fost si ea de exceptie: autentica, personala. Sustinuta in prezenta si cu exemple din viata lui Colleen C. Barrett. Cu siguranta aceasta sesiune va fi integrata in urmatoarele noastre programe care se intrevad in urmatoarele luni.

A fost apoi Garry Ridge, co-autor impreuna cu Ken Blanchard, al cartii pe care tocmai au lansat-o “Helping People Win at Work”, presedinte al companiei WD-40 Company si profesor in programul “Executive Leadership Program” al Universitatii din San Diego, unde sustine sesiunile de leadership, talent management si succession planning. Iata notitele mele din timpul sesiunii: “To understand how a tribal culture impacts open communication, think about tribal leaders: they sit around a fire and share their knowledge with younger tribe members” / “An effective performance management system has three parts. The first is performance planning – it’s all about giving your people the final exam ahead of time” / “The leader has to keep up his or her end of the partenerhip relationship on a day-to-day basis, helping and coaching the tribe member to get an A”.

Insa fiecare zi se incheia minunat, la o bere (si cu dans, desigur!!!) in cluburile cu muzica live din San Diego, alaturi de colegi din reteaua Blanchard, din tari precum Irlanda, Israel, Grecia, Ungaria, Olanda (acest grup a fost sufletul retelei de parteneri!). Ne-am cunoscut personal mai bine, am vorbit despre proiecte comune si despre cum sa gasim mai multe ocazii de a ne distra si lucra cot-la-cot! Surpriza a fost totala cand, aflandu-se ca este ziua mea (si a colegului meu Rares), familia Blanchard a organizat special pe 25 martie seara, o petrecere in propria lor casa si ne-a pus la dispozitie pentru transport, o imensa limuzina in care “gashca vesela” de mai sus, a tinut-o intr-o distractie continua (abia astept sa vad si eu pozele care se tot faceau cu toate aparatele posibile)!!!!

Ce aduc acasa? Aminitiri extraordinare, idei proaspete despre cum sa continuam sa facem din Human Invest un loc de munca tot mai fain si tot mai funky, si cate o mica surpriza fiecaruia dintre colegii (in acelasi timp si prietenii) mei!!!

P.S. Pentru cei interesati de intreaga agenda a conferintei, formatul a fost urmatorul: Global Sales Meeting (1,5 zile), The Blanchard Leadership Summit (1,5 zile), International Partners Meeting (1 zi).

Anunțuri

Written by Viorel Panaite

Martie 27, 2010 at 2:41 am

Publicat în Human Invest

Un motiv in plus de bucurie :-)…!

with 2 comments

Un motiv in plus de bucurie: am avut onoarea ca premiul pentru cel mai creativ program de training din 2009 (Leadership Situational II), sa-mi fie oferit de Octavian Belu! Multumesc Business-Edu!

Written by Viorel Panaite

Martie 13, 2010 at 1:05 pm

Publicat în Human Invest

Curajul in business si in viata – asa cum il inteleg eu!

with 2 comments

Cum ati defini curajul in afaceri/cariera?

In jurul tau nu lipsesc ocaziile de a deveni erou” – este indemnul care l-a facut pe jurnalistul de biblioteca Ed Malone sa se transforme intr-un aventurier si sa-si incerce norocul in expeditia profesorului Challenger, pentru a-si impresiona iubita (The Lost World, Sir Arthur Conan Doyle).

In original si in foto, una din replicile mele preferate: „There are heroisms all round us waiting to be done. It’s for men to do them, and for women to reserve their love as a reward for such men”, Gladys to Ed Malone. From „The Lost World”, Sir Arthur Conan Doyle.

Pentru mine, atat curajul in afaceri, cat si cel in cariera, inseamna sa stii sa profiti de ocaziile din jurul tau, de esecuri si de reusite – pentru a te cunoaste, sa stii sa profiti de oportunitati pentru a avea o contributie cu semnificatie. Fie in cariera, fie in afaceri, curaj inseamna pentru mine sa-ti asumi responsabilitatea pentru dezvoltarea altora, curaj inseamna sa-ti recunosti greselile sau sa accepti costurile transformarii si evolutiei personale sau a companiei tale. Asa cum a facut Neo la invitatia lui Morpheus de a alege intre pastila albastra si cea rosie, in filmul Matrix – curaj inseamna sa iei “pastila rosie”, stiind ca apoi e posibil sa descoperi ca tot ceea ce credeai ca e real, este de fapt fictiune. Curaj inseamna sa accepti incertitudinile, momentele de solitudine cu propriile intrebari care mai degraba iti creaza confuzie decat claritate, sa-ti accepti frica, sa calci cu speranta acolo unde nu stii daca exista un punct de sprijin. Curaj inseamna sa te antrenezi pentru a putea renunta la ceea ce iti este frica sa pierzi.

Cred ca dovada curajului suprem, in business sau in cariera, este renuntarea la a opune rezistenta si acceptarea procesului natural, dureros si anevoios de metamorfoza in dezvoltarea oricari companii sau oricarei persoane. “In the change from being a caterpillar to becoming a butterfly, you’re nothing more than a yellow, gooey sticky mess.” (autor necunoscut). Curajul maturizeaza si maturizarea da curaj. “Life shrinks or expands in proportion to one’s courage”, este motto-ul de pe frontispiciul blog-ului unei prietene.

Curaj inseamna sa-i spui onest unui angajat de-al tau, fie ca-i esti manager sau esti antreprenor, ca nu stii ce urmeaza sa se intample cu viitorul companiei, atunci cand esti confuz, si sa-i ceri ajutorul si sprijinul in gasirea unor solutii. Sa-i spui ca lucrurile stau prost in prezent si e posibil sa stea si mai prost in viitor – daca nu se schimba nimic. Sau sa-i spui acestuia “am gresit”, atunci cand este cazul. Sau sa-i spui unui client ca proiectul pe care ti-l solicita, nu inseamna decat risipa si bani aruncati pe fereastra si sa refuzi sa te implici. Curaj inseamna sa pui singur dinamita companiei tale si intregului model de business cand acesta s-a invechit (e valabil si pentru cariera!), sa apesi cu incredere pe buton (fara sa stii ce se va intampla), sa aduni ce a ramas si, cu multa munca, sa construiesti ceva nou, surprinzator de solid, ceva la care nimeni nu gandea c-ar putea functiona, care sa castige respectul si sa-i inspire pe cei din jur.

Care credeti ca ar fi proportia ideala curaj/prudenta pentru reusita in afaceri/cariera? Prea mult curaj strica?

Nu cred ca trebuie sa existe (si nici nu cred ca exista) o proportie ideala intre curaj si prudenta, pentru ca fiecare organizatie sau persoana, ar trebui sa aiba propria definitie a succesului in afaceri, viata si cariera!

Ceea ce am vazut in jur este ca aproape intotdeauna organizatiile sau indivizii curajosi au lasat amintiri memorabile si au devenit modele de urmat. Acestia au incurajat exceptiile si nu conformismul si conventionalismul. Cei curajosi – organizatii si oameni, au avut mereu mai mult de castigat decat de pierdut! In filozofia mea insa, mai degraba “prea multa” prudenta strica …. !!

Considerati ca un antreprenor trebuie sa fie mai curajos decat un manager? De ce?

Un antreprenor – fiind prin definitie un aventurier, are un spirit de jucator mai puternic decat o persoana care este salariata – fie ca este manager sau nu. Ma refer aici nu la cei care sunt pe cont propriu pentru ca nu-si gasesc un loc de munca. Pe de alta parte, pe mine m-ar bucura sa vad printre angajati un spirit antreprenorial de 10 ori mai mare decat cel care exista in prezent in multe din organizatiile din Romania. Fie ca sunt companii private sau institutii guvernamentale, fie ca sunt companii locale sau multinationale, exista nenumarate ocazii de a contribui, de a inova, de a te oferi voluntar, de a avea initiative pentru a creste semnificatia muncii, de a propune si conduce proiecte care sa imbunateasca procesele de business si mediul de lucru al celor din jur – si cele mai multe astfel de proiecte n-ar cere resurse financiare pe care companiile sa nu si le poata permite!

Written by Viorel Panaite

Martie 6, 2010 at 3:29 pm

Publicat în Human Invest

Tagged with , ,